Sistemul reproducător masculin este o componentă anatomică specifică oricărui organism masculin, ce reunește toate organele și structurile implicate în procesul de reproducere.
Mai este cunoscut și sub denumirea de aparat genital masculin, fiind responsabil de funcția reproducătoare, care asigură perpetuarea speciei. În același timp, sistemului reproducător i se datorează în bună măsură și plăcerea sexuală, iar funcționalitatea acestuia influențează libidoul, stima de sine precum și diferite stări psihice.
Sistemul reproducător masculin este mult mai complex decât ar părea la prima vedere, pe lângă părțile externe cunoscute de toată lumea existând și o serie de componente interne, despre care ne-am propus să vorbim pe larg în cele ce urmează.
Așadar, îți vom prezenta toate informațiile pe care trebuie să le știi despre sistemul reproducător masculin, începând cu definiția și funcțiile acestuia, continuând cu părțile interne și externe și încheind cu o trecere în revistă a bolilor ce pot să afecteze temporar sau permanent această structură anatomică foarte complexă.
Funcțiile sistemului reproducător masculin
Funcția principală a sistemului reproducător masculin este producerea de spermatozoizi, despre cate tocmai am amintit mai devreme, și transferul acestora către exterior, pentru a ajunge în uter și a produce fecundarea.
Pentru a supraviețui și a se putea deplasa, spermatozoizii trebuie să de înoate într-un lichid bogat în substanțe nutritive care să îi hrănească, iar acesta se numește lichid seminal sau spermă. De producerea acestui lichid este responsabil tot sistemul reproducător, prin structurile special destinate acestui scop. Producerea spermei și spermatozoizilor necesita anumite condiții, iar temperatura optimă este una dintre ele.
Aceasta trebuie să fie ceva mai scăzută decât temperatura normală a corpului, astfel că sistemul reproducător are și funcția de termoreglare, menținând o temperatură mai mică la nivelul organelor respective, despre care vom vorbi mai târziu.
Transferul spermatozoizilor în timpul ejaculării este asigurat tot de sistemul reproducător. De asemenea, sistemul reproducător este responsabil și de funcțiile sexuale masculine, respectiv erecția și ejacularea.
Prin erecție, penisul devine întărit făcând posibilă penetrarea vaginului, care este poarta de intrare a sistemului reproducător feminin. Pe fondul excitației sexuale, este indusă la un moment dat ejacularea, care constă în expulzarea lichidului seminal, celulele sexuale masculine fiind astfel transferate în aparatul reproducător al femeii.
Nu în ultimul rând, sistemul reproducător masculin este responsabil și pentru formarea și dezvoltarea caracteristicilor sexuale primare și secundare ale bărbaților. O face prin secreția de testosteron, care este principalul hormon sexual masculin și care este responsabil de caracteristici specifice cum ar fi vocea îngroșată, părul facial sau musculatura mai bine dezvoltată.
Imaginea de mai jos ilustrează părțile interne și externe ale sistemului reproducător masculin.
Care sunt părțile externe ale sistemului reproducător masculin ?
Părțile externe din componența sistemului reproducător masculin sunt cele aflate la exteriorul organismului și sunt implicate în special în producerea spermatozoizilor și transferul acestora în interiorul aparatului genital feminin. Iată care sunt aceste componente:
Penisul
Cu siguranță, este partea cea mai cunoscută a sistemului reproducător masculin, fiind considerat cel mai important organ sexual al bărbaților. Vorbim de un organ de formă tubulară situat în partea inferioară a abdomenului.
Penisul conține doi corpi cavernoși care se umplu cu sânge și determină creșterea în dimensiune și întărirea penisului, proces ce poartă denumirea de erecție și este esențial în actul reproducător, întrucât permite penetrarea vaginului.
Pielea care acoperă penisul are numeroase terminații nervoase care îi conferă o sensibilitate sporită sub influența stimulilor sexuali, ceea ce contribuie la obținerea și menținerea erecției, precum și la sporirea plăcerii sexuale, necesare pentru a induce ejacularea.
Penisul este folosit pentru copulare și totodată pentru expulzarea lichidului seminal, în momentul ejaculării.
Scrotul
Scrotul este un săculeț din piele aflat sub penis, în partea anterioară a perineului. Rolul său principal este acela de a susține și a proteja testiculele și totodată acela de a regla temperatura pentru a asigura funcționarea normală a acestora.
În funcție de temperatura exterioară, scrotul se contractă și se relaxează pentru a face termoreglarea. Mai precis, atunci când este frig, scrotul se contractă pentru a apropia testiculele de corp și a le încălzi de la temperatura acestuia, iar când este cald se relaxează, permițând testiculelor să coboare pentru a nu se supraîncălzi.
Testiculele
Testiculele sunt organe reproductive masculine, având un rol esențial în producția de spermatozoizi și secreția de hormoni sexuali. Sunt în număr de două, iar după cum spuneam mai devreme se află amplasate în interiorul scrotului și au nevoie de o temperatură mai scăzută decât cea a corpului, pentru a funcționa normal.
Tocmai din acest motiv, testiculele sunt amplasate în afara cavitații abdominale și nu în interiorul acesteia. Cu toate acestea, se formează în abdomen, în perioada embrionară, iar după naștere coboară ușor în scrot.
Au formă ovală și sunt foarte sensibile, iar scopul lor este acela de a produce spermatozoizi și testosteron.
Epididimul
Fiecare testicul este înfășurat într-o structură tubulară cu aspect albicios, care poartă denumirea de epididim. Acesta este un tub conectat la testicul, care poate ajunge la o lungime desfășurată de 6-7 metri. Așa cum spuneam, acest tub înconjoară fiecare testicul, având rolul de a asigura un mediu optim pentru maturarea spermatozoizilor.
Odată produși în testicule, aceștia sunt transferați în epididim, unde își dezvoltă mobilitatea și capacitatea de a fecunda un ovul. Pe măsură ce se maturizează, spermatozoizii sunt împinși către coada epididimului unde sunt stocați temporar până la momentul ejaculării.
Care sunt părțile interne ale sistemului reproducător masculin ?
Părțile interne ale aparatului genital masculin sunt situate în interiorul cavității abdominale, în partea inferioară a acesteia, având la rândul lor roluri bine definite în asigurarea funcției reproducătoare.
Canalul deferent
Canalil deferent pornește de la coada epididimului și se continuă în cavitatea abdominală până la uretră. Rolul său este acela de a transporta spermatozoizii de la nivelul testiculelor către calea de evacuare.
Pereții săi sunt formați din mușchi netezi care se contractă în timpul ejaculării, împingând spermatozoizii. Tot în canalul deferent spermatozoizii sunt integrați în lichidul seminal, care îi hrănește și le facilitează deplasarea până la momentul fecundării.
Veziculele seminale
Veziculele seminale sunt două glande asimetrice care secretă un lichid bogat în substanțe nutritive, ce ajunge în canalul deferent unde se amestecă cu spermatozoizii, dând naștere spermei.
Pe lângă substanțele nutritive ce asigură energie spermatozoizilor, aceasta mai conține și substanțe care pot influența contracțiile uterine precum și substanțe care neutralizează aciditatea vaginală ce poate afecta spermatozoizii.
Canalul ejaculator
Pe măsură ce trece prin cavitatea abdominală, canalul deferent ajunge în zona veziculelor seminale care au rolul de a secreta lichidul în care se amestecă spermatozoizii. Din acel punct se formează canalul ejaculator, în interiorul căruia are loc amestecul spermatozoizilor cu lichidul seminal produs de glandele accesorii.
Din unirea canalului deferent cu cel al veziculelor semnale, ia naștere canalul ejaculator, care constituie partea finală a tubului ce transportă spermatozoizii din testicule până la uretră. Totodată, canalul ejaculator asigură transferul spermei în uretră, în momentul ejaculării.
Uretra
Uretra este un mic canal de formă tubulară, care pornește de la baza vezicii urinare și continuă pe lungimea penisului până în capătul acestuia. Servește la evacuarea urinei și totodată la expulzarea spermei în timpul ejaculării.
După cum am arătat mai devreme, sperma formată în canalul ejaculator, este transportată prin intermediul acestuia până la uretră, fiind apoi împinsă de-a lungul penisului până la orificiul de evacuare.
Prostata
Prostata este o glandă masculină situată la baza vezici urinare, de jur împrejurul porțiunii superioare a uretrei. Principiala sa funcție este aceea de a produce un lichid care definitivează compoziția spermei, completând-o cu diferite substanțe.
Acest lichid se eliberează în momentul ejaculării, atunci când sperma este împinsă în uretră. În același timp, prostata produce mici contracții în timpul ejaculării, ajutând astfel și la propulsarea lichidului seminal.
Glandele bulbouretrale
Este vorba două glande de mici dimensiuni, de forma unor săculeți, care sunt situate de o parte și de alta a uretrei, imediat sub prostată. Rolul lor este acela de a secreta un lichid în momentul ce precede ejacularea, cu scopul de a lubrifia canalul uretral și a facilita astfel tranzitul spermatozoizilor și al lichidului seminal.
Totodată, lichidul eliberat de glandele bulbouretrale are și rolul de a neutraliza aciditatea din canalul uretral, datorată urinei, care este eliminată pe aceeași cale. Secreția glandelor bulbouretrale se mai numește și pre-ejaculare.
Ce boli pot afecta sistemul reproducător masculin ?
Dincolo de bolile cu transmitere sexuală precum gonoreea, sifilisul, herpesul genital, chlamydia sau blenoragia, sistemul reproducător masculin poate fi afectat și de anumite boli specifice ale penisului, care nu au neapărat legătură cu viața sexuală. Iată care sunt acestea:
- Infertilitatea – este o problemă tot mai frecventă caracterizată de scăderea numărului de spermatozoizi sau de o diminuare semnificativă a mobilității acestora. În acest mod, scad șansele ca spermatozoizii să mai poată fecunda ovulul feminin, și astfel apare infertilitatea la bărbați.
- Prostatita – este o afecțiune comună a prostatei, determinată de inflamarea acestei glande ca urare a unei infecții sau a altor cauze. Cel mai adesea, prostatita este o consecință a infecțiilor urinare.
- Varicocel – este o afecțiune caracterizată de dilatarea sau extinderea anormală a venelor din jurul testiculelor. Aceste probleme sunt similare cu varicele care apar la nivelul picioarelor și pot provoca disconfort sau durere. Varicocelul este cel mai frecvent întâlnit în testiculul stâng, dar poate afecta și testiculul drept sau ambele testicule.
- Epididimita – de această dată vorbim de o inflamație a epididimului care, de cele mai multe ori, are o cauză infecțioasă. Epididimita mai poate apărea însă și ca urmare a unui traumatism la nivelul testiculelor sau a refluxului de urină în canalul ejaculator.
- Hidrocel – este o afecțiune caracterizată de acumularea anormală de lichid în jurul unuia sau ambelor testicule, creând o umflătură în zona scrotului. Boala este mai frecventă la nou-născuți, dar poate apărea la orice vârstă, și se datorează închiderii incomplete a canalului prin care testiculul a coborând din abdomen în scrot.
- Tensionarea testiculară – reprezintă o urgență medicală datorată rotirii testiculului în jurul cordonului spermatic, fapt ce determină întreruperea fluxului de sânge care irigă organul respectiv. În astfel de situații se impune cât mai urgent o intervenție chirurgicală pentru repoziționarea testiculului și reluarea circulație normale.
- Criptorhidia – criptorhidia este o afecțiune care apare atunci când unul sau ambele testicule nu coboară în scrot la momentul nașterii sau pe parcursul primelor luni de viață. De obicei, testiculele coboară în scrot înainte sau imediat după naștere, însă în cazul băieților născuți prematur sau în condițiile unor dezechilibre hormonale este posibil ca acest lucru să nu se întâmple. În acest caz, dacă testiculele întârzie să coboare, se impune tratament hormonal, iar dacă nici acesta nu dă rezultate, singura soluție este intervenția chirurgicală.
- Cancerul de prostată – vorbim de cea mai gravă boală ce poate afecta sistemul reproducător masculin, caracterizată de formarea unei mase tumorale la nivelul prostatei. Vârsta înaintată, nivelul ridicat de testosteron și alimentația nesănătoasă reprezintă principalii factori de risc pentru apariția cancerului de prostată. Vestea bună este că, depistat în stadii incipiente, cancerul de prostată se poate tata cu succes, având șanse foarte mari de vindecare.
La aceste afecțiuni mai putem adăuga și problemele de natură sexuală specifice bărbaților, mai precis disfuncția erectilă și ejacularea precoce. Acestea pot fi rezultatul unor afecțiuni specifice sistemului reproducător, însă în același timp pot fi cauzate și de afecțiuni de altă natură, inclusiv de anumite stări psihice negative.
Așadar, sistemul reproducător masculin este o structură biologică mult mai complexă decât ar putea să pară la prima vedere, iar fiecare componentă a sa are un rol bine definit în întregul mecanism care asigură reproducerea și perpetuarea speciei.
