Pentru boala Peyronie există mai multe denumiri cunoscute, care dau mai ușor de înțeles in ce constă această afecțiune. Astfel, în literatura de specialitate, boala Peyronie mai este denumită „indurația plastică a penisului”, „inflamația cronică a albugineei” sau, mai simplu, „curbura penisului”.
Așadar, este vorba de o afecțiune a penisului, despre care se estimează că afectează aproximativ 10% din populația masculină.
Principalul simptom este reprezentat de apariția unei curburi la nivelul penisului care, în cele mai multe cazuri, nu afectează viața sexuală.
Cu toate acestea, boala poate avea serioase consecințe pe fond psihic, iar în anumite cazuri, poate provoca durere la nivelul penisului sau chiar disfuncție erectilă.
La acest moment există mai multe metode de tratament pentru boala Peyronie, însă rezultatele obținute depind de la caz la caz.
Ce este boala Peyronie ?
Boala Peyronie este o afecțiune specifică țesutului conjunctiv de la nivelul penisului, mai precis tunicii albuginee care înconjoară și susține corpii cavernoși implicați în procesul de erecție.
Sub influența mai multor factori, în țesutul acestei tunici se formează niște plăci fibroase care fac ca penisul să capete o anumită curbură nefirească în timpul erecției.
În funcție de gradul de dezvoltare a plăcilor fibroase, acea curbură poate fi mai mult sau mai puțin pronunțată, influențând în mai mare sau mai mică măsură viața sexuală.
Imaginea de mai jos arată procesul prin care se acumulează placa în penis, acesta cauzând o curbură a pensiului.
Simptomele și cauzele bolii Peyronie
Din fericire, boala Peyronie se poate manifesta fără a pune probleme deosebite și trecând chiar neobservată, dacă gradul de curbare a penisului este unul redus.
Riscurile de a dezvolta această afecțiune cresc odată cu vârsta, boala Peyronie debutând în intervalul 55 – 60 de ani.
Tabelul de mai jos arata prevalența bolii Peyronie din literatutura de specialitate.
| Articol | Populatia de pacienti | Prevalență % |
|---|---|---|
| Arafa et al., 2007 | Pacienti diabetici cu disfunctie erectila | 20.3 |
| Mulhall et al., 2004 | Barbati testati pentru cancer de prostata | 8.9 |
| El-Sakka 2006 | Pacienti cu disfunctie erectila | 7.9 |
| La Perra et al., 2001 | Populatia generala | 7.1 |
| Rhoden et al., 2001 | Barbati peste 50 de ani testati pentru cancer de prostata | 3.6 |
| Schwarzer et al., 2001 ; Sommer et al., 2002 | Populatie generala | 3.2 |
| Lindsay et al., 1991 | Populatie generala | 0.3 |
Până în prezent, Schwarzer et al. a efectuat cel mai mare studiu de prevalență pentru prevalneta bolii peyronie, în care au fost chestionati 8.000 de bărbați pentru studiu, dintre care 4.432 (55,4%) au raspuns la chestionar. .
Ce simptome are boala Peyronie ?
Așa cum spuneam, simptomele bolii diferă ca manifestare și intensitate de la un pacient la altul și pot apărea brusc sau treptat, pe parcursul unei perioade lungi de timp.
Principalul semn al bolii îl reprezintă curbarea penisului în lateral, în sus sau în jos, în funcție de zona în care s-au format plăcile fibroase.
Alte simptome ale bolii sunt:
- Apariția unei umflături sau a unei zone îngroșate la nivelul penisului, determinată de plăcile fibroase;
- Durere a penisului, mai ales în timpul erecției;
- Sensibilitate crescută în zona umflăturii;
- Tulburări de erecție sau chiar disfuncție erectilă:
- Incapacitatea de a penetra în timpul actului sexual.
Evoluția bolii se desfășoară pe două stadii, respectiv faza acută și cea cronică.
În faza acută, simptomele comune sunt curbarea penisului și apariția durerilor erectile, în timp ce în faza cronică durerea poate să dispară, însă persistă curbarea penisului și pot apărea tulburările de erecție și dificultatea de a întreține un raport sexual.
Care sunt principalele cauze ?
Deși s-au făcut numeroase cercetări, nu se poate spune cu exactitate care sunt cauzele bolii Peyronie, fiind stabilit faptul că aceasta se datorează formării acelor plăci fibroase pe tunica albuginee, plăci ce reprezintă, de fapt, țesut cicatricial. Apariția acestui țesut poate fi determinată de:
- Traumatisme minore și repetate ale penisului;
- Anumite afecțiuni;
- Intervenții chirurgicale la nivelul prostatei;
- Moștenirea genetică.
Factori de risc
Ținând cont de cauzele enumerate mai sus pot fi identificați cu ușurință și principalii factori de risc după cum urmează:
- Erecțiile slabe – Bărbații care au probleme de erecție sunt mai predispuși să dezvolte această boală, întrucât penisul este supus unor traumatisme minore în timpul actului sexual. Riscul crește cu cât aceste raporturi sexuale sunt mai frecvente;
- Activitățile sportive – nu ne referim la activitățile sportive în ansamblu lor, ci doar la cele care presupun un anume risc de producere unor traumatisme la nivelul penisului. Spre exemplu, practicanții sporturilor de contact, dar și cei care preferă fotbalul, tenisul, baschetul sau handbalul pot suferi accidental un astfel de traumatism care să provoace dezvoltarea de țesut cicatricial pe tunica penisului;
- Accidentările – astfel de traumatisme pot apărea și un urma unor accidente mai mult sau mai puțin grave;
- Reporturile sexuale frecvente – în timpul actului sexual, penisul poate fi supus unor traumatisme minore care, pe moment, trec neobservate și nu au nicio consecință negativă. Totuși, dacă aceste traumatisme au loc în frecvent și repetat pe fondul unei vieți sexuale foarte active, există riscul apariției de țesut cicatricial la nivelul penisului.
- Diabetul și hipertensiunea arterială – nu toate afecțiunile cronice pot fi asociate cu boala Peyronie ci doar unele dintre ele, precum diabetul și hipertensiunea arterială, care, întâmplător, au și o incidență foarte crescută în rândul populației.
- Vârsta – am precizat mai devreme că boala aste specifică persoanelor trecute de 55 de ani, astfel că depășirea acestui prag crește și riscul dezvoltării acestei afecțiuni.
- Antecedentele familiale – Boala Peyronie se transmite și pe cale genetică astfel că bărbații care au rude apropiate cu o astfel de problemă, sunt predispuși să o moștenească.
Este boala Peyronie contagioasă ?
În niciun caz, boala Peyronie nu poate fi considerată o boală contagioasă, întrucât nu este cauzată de un virus sau un alt agent patogen care să poată fi transmis prin contact sexual sau pe orice altă cale.
Cum este diagnosticată boala Peyronie ?
Apariția primelor semne trebuie să fie urmată de o vizită la un medic urolog, care își poate da seama cu ușurință de natura bolii și de stadiul acesteia. Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor descrise de pacient și a unui examen clinic.
Dacă semnele nu sunt suficient de concludente, medicul poate solicita efectuarea unor investigații suplimentare precum o radiografie, o ecografie Doppler sau o ultrasonografie peniană, care vor oferi mai multe indicii pentru stabilirea unui diagnostic precis.
Tratamentul bolii Peyronie
În unele cazuri, boala se vindecă fără tratament, iar în multe alte situații nu este necesară o intervenție terapeutică, dacă pacienții nu au dureri iar problema nu le afectează viața sexuală.
În cazurile mai severe, medicul poate prescrie un tratament medicamentos, însă nu există un tratament standard cu efecte garantate în cazul acestei boli.
Scopul principal al tratamentului este calmarea durerilor și îmbunătățirea vieții sexuale, iar în acest sens au fost testate mai multe medicamente precum verapamilul, aminobenzoatul de potasiu, colchicina, steroizii injectabili sau vitamina E.
Rezultatele diferă de la caz la caz, astfel că medicul va recomanda tratamentul adecvat în funcție de fiecare pacient.
Tabelul de mai jos ne arată recomandările diverselor asociații medicale în ceea ce privește tratamentul bolii peyronie.
| Tratament | EAU (2015) | ICSM (2016) |
|---|---|---|
| Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene | ||
| Potaba | ✓ | × |
| Vitamin E | × | × |
| Tamoxifen | × | × |
| Carnitine | × | × |
| Pentoxifilină | × | × |
| Colchicină | × | |
| Colagenaza intralezională | ✓ | ✓ |
| Verapamil intralezională | ✓ | ✓ |
| Interferon intralezională | ✓ | ✓ |
| Verapamil gel | ✓ | × |
| Verpamil si steroizi (Iontoforeză) | ✓ | × |
| Terapia Shockwave (ESWT) | ✓ / × | × |
| Tratament cu dispozitive mecanice | ✓ | ✓ |
EAU – Asociația Europeană de Urologie
ICSM – Societatea Internațional de Medicină Sexuală;
În situațiile foarte grave, când durerile sunt atroce sau curbura penisului este foarte pronunțată și afectează funcția sexuală, se poate interveni cu tratament chirurgical ce presupune excizarea țesutului cicatricial sau alungirea ori scurtarea penisului .
O altă variantă de tratament este implantul penian sau protezarea peniană.
Complicații
Boala Peyronie are consecințe negative atât pe plan fizic, cât și psihic, iar în formele sale cele mai grave poate genera anumite complicații precum:
- Incapacitate de a întreține relații sexuale;
- Incapacitatea de a procrea;
- Scăderea interesului pentru viața sexuală;
- Dificultatea da a avea o relație stabilă;
- Stări de stres și anxietate ce pot duce la depresie.
Poate boala Peyronie să provoace disfuncție erectilă ?
Da, disfuncția erectilă poate fi menționată printre complicațiile acestei boli, atunci când plăcile fibroase sunt foarte dezvoltate și exercită presiune asupra corpilor cavernoși.
Astfel, aceștia nu se mai pot umple complet cu sânge, iar rezultatul este o erecția slabă sau chiar absența totală a erecției.
Este fractura penisului o complicație a bolii Peyronie ?
Da, fractura de penis poate fi o altă complicație a acestei boli, datorată faptului că penisul își modifică forma anatomică firească, ceea ce creste riscul unui traumatism major în timpul penetrării.
Marea majoritate a fracturilor de penis au loc în timpul unui act sexual, iar dacă organul sexual masculin acesta este curbat în lateral, în sus sau în jos, se modifică unghiul de penetrare, ceea ce creează condiții prielnice pentru un astfel de accident.
Prevenție
Principalele măsuri de prevenție constau în evitarea factorilor de risc pe care i-am enumerat mai sus. Evident, cei care țin de moștenirea generică și vârstă nu pot fi evitați, însă în rest există multe moduri de a preveni apariția bolii.
Un prim sfat ar fi protejarea organelor genitale în timpul unor activități care prezintă riscul unor traumatisme în zona respectivă, dar și evitarea pe cât posibil la situațiilor în care puteți suferi astfel de accidente.
De asemenea, frecvența raporturilor sexuale ar trebui să fie una moderată, pentru a-i da timp organului genital să se refacă, cu atât mai mult în cazul în care erecția nu mai este la fel de puternică.
O alimentație sănătoasă și un stil de viață mai activ reduc riscul de hipertensiune arterială și diabet, implicit pe cel de a dezvolta boala Peyronie determinată de aceste afecțiuni.
Nu în ultimul rând, orice nodul, umflătură sau leziune apărută la nivelul penisului trebuie să constituie un semnal de alarmă și un motiv întemeiat pentru a consulta un medic urolog.
Poate boala Peyronie să dispară de la sine ?
Da, este posibil ca boala Peyronie să dispară de la sine, iar acest lucru este confirmat de statistici, care arată că în 20% din cazuri, afecțiunea se vindecă fără tratament.
Deși în multe cazuri nu afectează cu nimic funcționalitatea penisului și nici viața sexuală, boala Peyronie nu trebuie ignorată, pentru că evoluția ei se poate agrava în timp.
De aceea, dacă observați că penisul are o formă ușor curbată în timpul erecției, sau prezintă o umflătură ori o zonă îngroșată, nu trebuie să vă bazați pe faptul că această problemă va trece de la sine, ci să vă faceți cât mai repede o programare la un medic urolog.
