Hipersexualitatea este o afecțiune caracterizată prin existența unei dorințe sexuale intense, ce determină și un comportament sexual pe măsură, manifestat intens și compulsiv. Mai precis, persoanele cu hipersexualitate simt constant nevoia de a se angaja în activități sexuale, iar întregul lor comportament denotă acest lucru.
În cazul persoanelor care suferă de hipersexualitate, această dorință devine constantă și de cele mai multe ori intensă, ceea ce atrage o serie de consecințe negative asupra cărora vom reveni pe parcursul acestui material.
În privința acesteia afecțiuni care nu a fost încă recunoscută oficial ca tulburare psihică se fac încă cercetări, pentru a se stabili cu exactitate cauzele și mecanismul ce pot duce la declanșarea hipersexualității. Aceste detaliu este important, întrucât în funcție de el se stabilesc și metodele optime de tratament, neexistând la acest moment o terapie standard.
Terapia psihologică și tratamentul medicamentos au dat până acum cele mai bune rezultate, soluțiile terapeutice fiind stabilite individual, în funcție de fiecare pacient.
Dacă subiectul ți-a stârnit interesul, poți afla în continuare mai multe detalii despre hipersexalitate, simptomele sale, metodele de diagnostic și tratament precum și despre posibilele cauze și factori de risc.
Ce este hipersexualitatea ?
Hipersexualitatea poate fi denumită și dependență de sex, fiind vorba de o tulburare caracterizată de existența unor impulsuri sexuale intense și persistente.
Este normal și chiar sănătos pentru orice persoană să aibă impulsuri sexuale, însă acestea apar sub influența unor stimuli, care determină excitația sexuală, implicit dorința de a întreține un raport sexual.
Cum spuneam, nu este nimic anormal în a avea dorințe sexuale, însă atunci când aceste dorințe devin incontrolabie și se manifestă permanent și intens, au un puternic efect negativ asupra vieții pacienților.
Un astfel de comportament cu vădită tentă sexuală nu poate trece neobservat în societate, mai ales în condiții în care acesta este considerat total neadecvat.
În acest fel, hipersexualitatea afectează în mod semnificativ relaționarea interpersonală și viața socială a pacienților, care încep să fie evitați de priteteni și cunoscuși, iar la orice ieșire în public sunt priviți cu suspiciune, marginalizați sau chiar admonestați ori agresați din cauza acestui comportament.
Cât de comună este hipersexualitatea ?
Conform unui studiu publicat in Societatea Italiană de Psihopatologie, prevalența estimată a hipersexualității este între 2-6%, afectând cel mai frecvent bărbații.
În plus hipersexualitatea poate fi subdiagnosticată sau subraportată, deoarece mulți oameni afectați pot simți rușine, vinovăție sau stigmat social asociat cu această problemă și evită să ceară ajutor, astfel că nu pot fi înregistrați în statistici.
Care sunt simptomele hipersexualității ?
Simptomele variază ca mod de manifestare și intensitate de la persoană la persoană, însă de fiecare dată au la bază acea dorință sexuală obsesivă, care determină și un comportament pe măsură. Iată care pot fi simptomele caracteristice unui pacient cu hipersexualitate:
- Dorință sexuală intensă și persistentă – persoanele afectate de hipersexualitate simt o nevoie constantă de a se angaja în activități sexuale, care variază în intensitate de la caz la caz și persistă chiar și după ce această nevoie este satisfăcută.
- Comportament sexual compulsiv – această manifestare este determinată de dorința sexuală persistentă, care face ca pacienții să devină preocupați constant de sex, ajungând să nu își poată controla impulsurile sexuale, indiferent de context.
- Consum excesiv de timp și energie – persoanele afectate de hipersexualitate ajung să aloce mult timp și energie activităților legate de sex. Mai precis, se concentrează constant pe găsirea unor stimuli sexuali, vizionarea de materiale pornografice sau se angajează în activități sexuale frecvente, de multe ori cu parteneri ocazionali.
- Dificultate în controlul impulsurilor sexuale – așa cum am mai precizat, apar frecvent dificultăți în controlul impulsurilor și în rezistența la dorințele sexuale. Pacienții simt nevoia imperioasă de a satisface aceste impulsuri, chiar și atunci când conștientizează consecințele negative.
- Angajare în comportamente sexuale riscante sau ilegale – simptomele descinse mai sus determina persoanele cu hipersexualitate să se angajeze în comportamente sexuale riscante, precum relații sexuale neprotejate, contacte sexuale cu parteneri necunoscuți sau implicarea în activități sexuale ilegale.
- Scăderera stimei de sine – hipersexualitatea nu afectează și discernământul, astfel că persoanele afectate au deseori sentimente intense de rușine, vinovăție sau dezgust legate de propriul comportament sexual, care contribuie la deteriorarea stimei de sine.
- Anxietate și depresie – persoanele afectate ajung să își neglijeze responsabilitățile personale și profesionale și pot avea dificultăți în menținerea relațiilor cu prietenii, colegii și alte persoane apropiate. Astfel, ajung deseori să își piardă locul de muncă și devin tot mai marginalizate ceea ce, coroborat cu scăderea stimei de sine, favorizează apariția anxietății care poate degenera ușor în depresie.
Diagnosticarea hipersexualității
Nu există un protocol și niște criterii clare în stabilirea diagnosticului de hipersexualitate, însă medicii apelează cel mai adesea la metode consacrate aplicabile și în cazul altor tulburări.
Evaluarea simptomelor
Primul pas constă în evaluarea simptomelor de către un medic psihiatru sau un psiholog. Acesta are în vedere prezența dorinței sexuale, persistența și intensitatea acesteia, precum și gradul în care aceasta influențează comportamentul sexual al pacientului. De asemenea, va urmări cât de compulsiv este acest comportament și în ce măsură pacientul îl poate controla.
Evaluarea stării psihice
Specialistul poartă apoi o discuție cu pacientul, încurajându-l să îi relateze cu sinceritate modul în care această afecțiune îi afectează viața personală, iar în acest fel își poate da seama și de impactul psihologic pe care hipersexuaitatea îl are asupra acestuia. Astfel, psihologul sau psihiatrul poate detecta ușor prezența semnelor anxietății sau depresiei, care sunt simptome asociate hipersexualității.
Excluderea altor afecțiuni
Uneori, un astfel comportament sexual anormal poate fi determinat de anumite probleme psihice, cum ar fi tulburările de personalitate, crizele de anxietate sau tulburările de impuls.
În acest sens pot fi efectuate investigații suplimentare, pentru a exclude rând pe rând alte eventuale cauze și a ajunge în final la diagnosticul de hipersexualitate.
Cauze si factori de risc
Hipersexualitatea este o afecțiune încă neexplorată îndeajuns, astfel că până la acest moment nu sunt stabilite cu certitudine cauzele și factorii de risc ce favorizează apariția bolii.
Cercetătorii care au acordat mai multă atenție acestui subiect sunt de părere că hipersexualitatea apare ca urmare a unui cumul de factori de natură psihică și biologică, la care se pot adăuga și anumiți factori de mediu.
Iată care sunt principalele ipoteze emise pe această temă:
- Dezechilibrele chimice din creier – hipersexualitatea poate fi asociată cu anumite dezechilibre ale substanțelor chimice din creier, care controlează dorința și plăcerea sexuală. Este vorba de dopamină și serotonină iar aceste dezechilibre pot contribui la apariția dorințelor sexuale intense și comportamentelor compulsive.
- Experiențe traumatizante sau abuz sexual în copilărie – traumele sau abuzul sexual suferit în copilărie pot influența dezvoltarea sexuală și pot juca un rol în apariția hipersexualității mai târziu în viață. Aceste experiențe traumatice pot afecta relația cu propria sexualitate și pot contribui la dezvoltarea unor dorințe și comportamente sexuale exagerate.
- Factori genetici – există unele dovezi care atestă o predispoziție genetică pentru hipersexualitate. Studiile pe această temă au identifica un anumit grad de influență genetică în această afecțiune, sugerând și faptul că hipersexualitatea poate fi transmisă ereditar
- Factorii de mediu – expunerea prelungit la un mediu poluat poate cauza anumite modificări în organism, printre care și dezechilibrele chimice din creier, de care aminteam mai devreme. De asemenea, stresul, eșecurile repetate în relațiile intime și alte situații cu impact psihologic negativ pot declanșa apariția hipersexualității.
Complicațiile hipersexualității
Complicațiile legate de hipersexualitate se răsfrâng în mod special asupra vieții personale, ajungând în final să își pună puternic amprenta pe starea psihică.
Din cauza comportamentului sexual compulsiv și incontrolabil, persoanele cu hipersexualitate ajung să își piardă prietenii, devin marginalizate în colectivități, iar de multe ori chiar și rudele apropiate au un comportament distant.
Nu de puține ori, o astfel de afecțiune are un impact negativ și asupra vieții conjugale, sau a relațiilor stabile cu partenerii sau partenerele de viață. Cauza o constituie tot comportamentul sexual anormal, care de multe ori împinge pacienții la infidelitate, iar consecința firească este ruperea relației cu partenerul sau partenera de viață.
Calitatea vieții scade considerabil mai ales dacă o astfel de afecțiune duce și la pierderea locului de muncă, devenind totodată și o piedică în găsirea unui nou job.
Raporturile sexuale întreținute ocazional cu persoane necunoscute cresc și riscul contractării unor boli cu transmitere sexuală. De asemenea, nu trebuie trecute cu vederea nici posibilele consecințe de natură penală care pot apărea ca urmare a raporturilor sexuale cu persoane minore sau care practică prostituția.
Cum este tratată hipersexualitatea ?
Tratamentul hipersexualității implică adesea o abordare multidisciplinară, care combină tratamentul medicamentos și psihoterapia.
Aceste două modalități terapeutice pot fi utilizate pentru a ajuta pacienții să controleze impulsurile sexuale excesive și să-și îmbunătățească semnificativ calitatea vieții.
Tratamentul medicalentos
Tratamentul medicamentos se bazează pe administrarea de medicamente care modifică nivelul de hormoni sexuali sau care acționează asupra creierului, în scopul reducerii impulsurilor sexuale excesive.
Sunt prescrise frecvent medicamente din categoria inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, ce reglează nivelul acestei substanțe din creier pentru a facilita controlul impulsurilor sexuale. De asemenea, mai pot fi administrate medicamente ce modifică nivelul de dopamină sau al altor neurotransmițători.
Psihoterapia
O altă componentă importantă a tratamentului hipersexualității vizează latura psihică a problemei și constă în ședințe de psihoterapie.
Există și în acest caz mai multe opțiuni care includ terapia individuală cognitiv-comportamentală, terapia de grup, sau terapia de cuplu – dacă problema afectează viața familială sau relația intimă cu partenera sau partenerul de viață.
Ca un rezumat al informațiilor expuse mai sus, putem spune că hipersexualitatea este o afecțiune caracterizată prin impulsuri sexuale intense și comportament sexual compulsiv.
Cauzele exacte și prevalența hipersexualității sunt încă în curs de cercetare, iar tratamentul poate implica o combinație de medicamente și psihoterapie, cu scopul de a ajuta persoana să își controleze impulsurile sexuale și să-și îmbunătățească semnificativ calitatea vieții.
